martedì 22 agosto 2017

nan me scèrre

t’u vuléve discere.
I può t’i scrivere ca vogghie turnè
i ca te vogghie ancuòre.
De te nan me scèrre.
I nan te vogghie acchjè.
I nan te scrive manghe ciao.
I nà sàcce a cume stè.
Ma u vulève sapè.
A ce stè pinze?
Stè ride iuòsce?
Ce t’à sunnéte?
Stè jisse?
A ddò stè vè?
Ce vulive fè?
Ce t’à mangète iuòsce?
Ij vulève avè
ma na ténghe
a forze d’acchjàrte.
Manghe tu a tìne!
Accussì stime, aspettanne.
Tu pinze a méje. Ij pénze a téje.
Accussì arrecurdete de méje.
Arrecurdete ca ij te pénze!
I te scrive agne dìgghje vevénne
a vita mègghje.
Arrecurdete c’acchjiarse i vulérse
na ssò a stessa cose.
Accussì ij te vogghie
i nan te vogghie acchjè.

Ieri, mentre ero a rasarmi il cranio, per gioco ho provato a tradurre in dialetto una poesia trovata in rete e attribuita a Bukowski (Non ho smesso di pensarti), anche se secondo me non è di Bukowski per niente.

Nessun commento: